Ia o pauza. Sarbatoreste ceva.
Am lansat pe Facebook discutia “Dragobete sau Sfantul Valentin?”, iar raspunsurile au inclinat clar balanta catre sarbatoarea autohtona. Ma joc cu tema asta de articol de la jumatatea lui februarie, dar nu a vrut sa “se scrie” pana nu a iesit soarele si am primit primul Martisor.
Pentru mine, in lumea asta fast-forward in care traim, orice sarbatoare care vorbeste despre comuniune, iubire, familie, comunitate mi se pare binevenita. Am auzit din mai multe surse replici pe care nu credeam ca le voi intalni decat in filme americane. O prietena imi spunea, mai in gluma – mai in serios, ca trebuie sa se programeze cu doua zile inainte ca sa-si rezerve un loc in agenda sotului ei. Munca invadeaza viata personala, iar persoanele se lasa invadate. Cand m-am angajat prima data, am fost “certata” cand am trimis mailuri dupa ora 18.00 sau in weekend si mi s-a spus ca nu e ok sa cer munca de pe o zi pe alta nici de la clienti, nici de la furnizori. Acum… stiti si voi cum e
Mi se pare ca toata lumea asteapta de la toata lumea ca munca sa aiba prioritate. Parca mai avem putin si a avea hobby-uri si timp liber va deveni sinonim cu “nu muncesti destul”. In contextul asta, sarbatorile de orice fel mi se par o ocazie perfecta de pauza, respiro, reevaluare. Nu mi se pare corect ca “in seara asta imi scot iubita in oras” nu e o scuza buna pentru a incheia o zi de munca la ora stabilita de comun acord in contract. Dar faptul ca “Sarbatoresc Dragobete/ Sf. Valentin!” poate fi o scuza acceptabila sa pleci cu o ora mai devreme de la birou mi se pare un semn bun.
Sarbatorile, importate sau locale, decorate cu cele mai fine gravuri sau cele mai kitchoase perne cu dantela, sunt momente in care foarte multi oameni se gandesc la aceleasi lucruri, in acelasi timp. Intr-o lume in care productivitatea, obiectivele, banii, eficienta, statutul ocupa miliarde de minti umane de dimineata pana seara, ma bucura sa stiu ca macar cateva zile pe an, ne gandim cu totii, impreuna, la altceva.
De 8 martie, la ce ne gandim?
Articol scris de Sandra Ghitescu.
Cineva a lasat un comentariu! Raspunde-i!
-
marian enache
Sandra,
va felicit, cu ocazia citirii articolului tau, pentru demersul de insanatosire a lumii oamenilor muncii, majoritatea corporatisti
eu il vad ca pe o sansa rara acordata noua, celor care uitam sa muncim ca sa traim si traim ca sa muncim. ma rog, poate ca nu ar trebui sa zic “noua”, pentru ca imi place sa cred ca am iesit sau voi iesi foarte curand din aceasta categorie de angajati.
dar sa raspund la intrebare: de 8 martie ma gandesc numai la mama. pentru mine 8 martie e ziua mamei, iar 1 martie ziua femeilor
e o chestiune personala, care ma face sa nu uit in nici un an sa o sun si sa ii spun ca o iubesc. atat.
Raspunde







